Ion Minulescu


Romanţa ei

Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,
O cupă de cristal,
Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră –
Simbolul unui rendez-vous banal –
Oricine-ai fi, să intri fără teamă,
Căci gura mea te-aşteaptă
Şi trupul meu te cheamă!…

Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasă!…
Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de mărgean
Spre care năvile-şi îndreaptă prora,
Să-şi caute-adăpost în plin ocean…

Şi-aşa cum sunt –
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină –
Eu te primesc cu-aceeaşi simpatie
Şi-oricine-ai fi,
Al meu eşti pe vecie!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai venit, preludiu de chitară!…
Bine-ai venit, final de mandolină!…

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. shockchat spune:

    :)ma bucur ca ti-a placut…

    Apreciază

  2. ella spune:

    azi o cunostinta mi l-a recomandat pe Minulescu si ce coincidenta ca gasesc chiar un exemplu concludent aici…superba poezie

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s