e singura… si simte singuratatea cu haina ce o poarte o viata….cu pielea…

nimeni…aici…acolo..nimeni…nicaieri…

singura printre cearsafurile albe..pure…virgine…

 

 

prea singura…

isi imbratiseaza genunchii…..priveste parca in abis…

e tot singura…

o lacrima ii coboara muntele obrazului…

unghiile ii ating pielea…o doare aici…inauntru…in adinc…acolo unde nimeni nimic nu vede…doare…mocneste un foc inca nestins…doare…

stringe pielea cu degetele…ah…unghiile o zgirie…isi musca buza de jos ca sa nu tipe…dar ea nu simte…nu mai simte nimic…

nu mai e durerea de inainte…nu mai e nici ea asa cum era cindva…

doare..inca doare…

si lacrimile tot picura si picura…umezind cearsafurile albe…..acum au pete negre…asemeni sufletului ei pur cindva…acum patat de singuratate…

e inca singura….si e liniste mortala…nici rasuflarea ei nu se mai aude…nu mai e aici…viseaza cu ochii deschisi….

(scirtie usa camerei )…e el…

(scirtie usa din interiorul ei)…e el…acel el care va sterge petele de pe cearsaf si-i va reda puritatea sufletului ei…

…acum nu mai e singura…

…si tot e liniste…liniste pentru amindoi…

2 responses »

  1. zsilvia spune:

    „isi musca buza de jos ca sa nu tipe…dar ea nu simte…nu mai simte nimic…”
    atit de profund..parca simt in timp ce citesc..
    (hug)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s