dispozitia mea era de nimic…pina am vazut poza asta …

..unde sunt timpurile alea…diminetile cind ma sculam doar ca sa-l privesc pe Pikachu si parintii nu spuneau nimic…se ridicau si ei din pat sa priveasca alaturi de mine…???…de ce acum totul e asa complicat….si oare cind am inteles eu asta…ca cind imi psunea cineva matur sa pretuiesc ca sunt copil , ca merg la gradinita , la scoala….iar eu vroiam cit mai repede sa fiu mare…nu mai vreau…vreau in trecut…vreau sa fie iar simplu…vreau…

5 responses »

  1. Ella spune:

    mama ce vremuri :d

    Apreciază

  2. Trudi spune:

    of, mă abțin de la comentarii… cu toate că scriu🙂
    dar niciodată în viață nu cred să-mi mai doresc altceva mai mult decăt să mă întorc în copilărie, să mă joc, să dorm la amiază, și iar să mă joc și iar, și iar…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s