…tears…

…imi aduse lalele galbene ca soarele….iar eu plinse-si toata ziua….

….ma sufocam de prea multe sentimente monotone acumulate in interor….si anume in acea zi in care eram zeita , anume atunci lacrimile nu se mai opreau sa curga , de parca ar fi trebuit sa iasa din mine tot amarul agonisit si sa ramin dulce….dulce ca nectarul  florilor de primavara….dulce pentru TINE….

….atitea cuvinte care te-au ranit…si stii ca nu am vrut sa suferi nici o secunda…doar ca uneori esti prostut….ca un copilas micut care nu stie nimic ,care abia descopera faptura feminina…

…ah ,dar lacrimile…pic dupa pic , sentiment dupa sentiment….lacrimile….mi-au eliberat sufletul de durere..mintea de ginduri prostesti si inima de indoieli…

….stii…si eu sunt prostuta…stiu asta:)….dar vreau sa ma iubesti asa…asa copilaroasa , uneori  poate peste masura….asa serioasa…asa nervoasa…asa plingacioasa…stii de ce???..pentru si eu te iubesc asa mindru cum esti , asa nervos dar atit de iubitor…si iubirea asta imensa ce ti-o port si pe care mi-o porti niveleaza toate aceste „imperfectiuni” specifice fiintei omenesti….

….si stii ca nu pot plinge in fata ta , chiar cit de tare n-as dori uneori…iar daca o fac inseamna ca chiar a durut acolo in interiorul sufletului….

….si poate nu vreai sa ma vezi asa de slaba si neputincioasa dar in asa mod poti intelege cu adevarat ceea ce simt in acel moment….caci nu intodeauna cuvintele sunt necesare pentru a spune ceva….

….si nu pot  sa-mi opresc stropii cristalini pina nu ma imbratisezi….doar bratele tale au un farmesc unic care ma pot linisti….doar ascultindu-ti bataile grabite ale inimii stiu ca simti ceea ce simt si eu….si aud cum tu plingi pe dinauntru….

….

…tipete….BUM cu pumnul de perete….durere….

….lacrimi….incerc sa te linistesc,ma respingi….doare…

…si in acele secunde iti simteam durerea , revolta interioara , vina , grija , furie……si cazu-i in genunchi in mijlocul odaii , pe covorul moale batut cu flori palide…

….si fara sa vreu incepu-i a plinge in hohote de parca era sfirsitul lumii…..si nu ma puteam opri…..si tu mai imbratisat…..si doar la pieptul tau barbatesc am putut sa ma linistesc asemeni unui copil mic….

….si ai avut nevoie doar de citeva secunde ca sa te schimbi….doar vazindu-mi lacrimile…ascultind durerea ce tindea sa iasa la suprafata….

…si buzele tale clade imi ating obrajii , pleoapele , fruntea lasind urme de saruturi gingase….

….liniste….calm….suris…

…stii bine ca sunt momente cind pur si simplu am nevoie sa ma debarasez de ghemul de dureri sufletesti….multumesc ca stii sa astepti ca furtuna sa treaca si sa-mi aduci soarele din nou in suflet….

….thank you for being there when nobody else was….