Romanul de debut al lui Anne Bronte , inspirat din viata scriitoarei , urmareste destinul unei guvernante a carei familie este ruinata.Protagonista se izbeste de greutatile si nedreptatile Intimpinate in epoca victoriana de femeile care vor sa razbeasca prin propriile forte.In cele din urma,Agnes reuseste sa-si deschida o mica scoala impreuna cu mama ei si isi gaseste fericirea alaturi de barbatul pe care il iubeste.
„Cu cit sunt mai mari greutatile,cu atit mai aprige sunt lipsurile noastre si cu atit mai mare ar trebui sa ne fie veselia ca sa le putem face fata celor din urma , asa cum ar trebui sa ne fie si puterea,ca sa depasim greutatile.”
„Legaturile care ne tin prinsi de viata sunt mai puternice decit ne inchipuim sau decit isi inchipuie cineva care n-a simtit ca poti sa tragi de ele tare,fara sa se rupa.Ai putea fi nefericit,daca n-ai avea un camin , dar chiar si tu ai putea trai.Si fara sa fiti atit de nefericita pe cit ati crede.”
„Exista, insa , ginduri sortite doar ingerilor din ceruri sa le cunoasca,nu oamenilor ,nici macar celor mai buni si celor mai generosi dintre oameni.”
Pentru mine, cartea asta a fost ca o gura de aer proapat. E un limbaj simplu dar nu e simplista , nu e o dragoste de aceea pasionala , tulburatoare….e o dragoste sufleteasca , pura…o carte in care gasesti un fir narativ care te face totusi sa o citesti pina la capat , desi sfirsitul nu a fost tocmai wow…a fost un happy end de genul „-Asadar,ma iubesti? – Da.”…scurt , clar si cuprinzator 🙂 . Poate m-am asteptat eu la un final mai cu demonstratii de dragoste , dar ce puteam eu sa m astept de l aun preot si de la o fiica de preot??? Totusi , e o carte buna.
Daca viatza nu-ti zîmbeshte.......gîdil-o!!!!
shockchat 
imi place nespus de mult cartea,am finisat-o astazi si asteptam sa vad finalul dar ba,un final care nu m-a impresionat atit de mult,dar totodata mi-a placut felul cum si-au redat sentimentele ..O carte care merita de citit cu sigurantsa : )))
ApreciazăApreciază