….e iar seara…e iar tirziu…e prea tirziu…

…luminarea a ars si timpul a zburat….lacrima a cazut si ceva in suflet s-a spart…

…si e greu sa insir aici ce vreau intradevar sa spun , pentru ca aceste cuvinte nu exista in realitate, doar in mintea mea…

…vreau sa stric toata vesela din casa de peretii reci si goi….oricum maninc si beau din ea doar eu….eu …singura…

…nu exista cuvintul eu si nici tu….exista noi….si imi trec fiori de gheata cind ramin singura , eu si cu mine , departe de tu si cu tine….departe de noi impreuna…

…vreau sa stric sticlele din ferestre , poate asa o sa aud daca vii noaptea sa ma salvezi si sa ma duci departe….

….stiu ca nu o sa vii….stiu ca ma amagesc….stiu ca pierd timpul asteptind mereu ceva…ceva ce oricum nu o sa apara , pentru ca nu stiu ce astept…si chiar de apare nu am cum sa-l recunosc…

…e asa de greu…sa te visez o noapte intreaga , de parca ai fi linga mine , iar dimineata sa-mi fie frica sa deschid ochii si sa-ti spun pe curind…

….e trist sa am zeci de carti si sa nu vreau sa le citesc … pentru ca am ajuns sa ador orele cind imi citesti tu ori iti citesc tie….

…e asa o prostie toate supararile astea….da ce sa fac daca imi e rau fara ele…dar si cu ele e rau…  si asta e cea mai mare problema… dar mai precis problema cea mai mare e aceea ca nu putem s-o rezolvam pe prima….si totul devin prea complicat pentru creierul meu de lenesa si de copil mic si rasfatat…. 

…si cit de bizar nu ar suna…ma simt uneori asa de mica…mai ales cind stau pe malul marii (adica am stat vara trecuta pentru prima data) si privesc marea care se apuca de miini cu cerul si pornesc ambii undeva in infinit , fara a avea probleme care e mai albastru ori atunci cind ploua asta inseamna ca marea se ingrasa ??? (wtf😀 ) … 

…am stat joi intinsa pe o banca in parc … cu geanata si sacosa cu hainele de la sport sub cap si cu castile peste urechi… si priveam cerul… zbura…si el se grabeste undeva…spre mare probabil…. am vazut o musca , o albina si vreo citeva pasari deasupra mea….si in asa momente sufletul meu imi ciocaneste in piept , implorindu-ma sa-i dau voie sa zboare si el , macar un pic…si stie ca nu e voie dar incercarea gres nu are…

536995_417885488302976_1165955702_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s