Două camere mici și o iubire.


small-room-decorating-ideas-tumblr-hd-tumblr-tribal-tattoos---wonderful-shared-kids-room-ideas-tumblr-3-image

Și totuși camerele mici sunt cele mai comode pentru a-ți lăsa acolo sufletul să se odihnească, pentru că anume aici e cel mai cald, cel mai moale, cel mai frumos, cel mai dulce, cel mai blînd….cel mai acasă.

Nu știu cum se face dar anume în acea cameră mi-am întors pe dos sufletul, anume acolo l-am eliberat…i-am dat voie să hoinărească doar acolo…pentru că acasă se poate.

Adevărul e că nu ai nevoie de mai multe camere pentru a fi fericit…e nevoie doar să o găsești pe a ta…în care parcă nu ai niic dar în realitate ai totul…te ai pe tine…îl ai pe el…ne avem pe noi.

Și mai e adevărat că acasă nu înseamnă un loc ci o persoană. În inima ei găsești camera perfectă, care e identică cu camera din inima ta perfectă și ea pentru cealaltă persoană.

Iar cele mai omode camere, după cum știți, sunt cele mici. 

Reportaj de la un tîrg de carte


tumblr_lrjtlq10nn1r363pgo1_500

Un reportaj realizat de la un eveniment frumos…un tîrg de carte…de la care m-am ales și cu o cărțulie, căci e păcat să ieși cu mîna goală…

“Ohotnic” moldovenesc


video-primul-thriller-produs-in-moldova-va-fi-lansat-pe-15-mai-1397048503

După ce toți moldovenii au vizionat filmul autohton “Ohotnic” , am ajuns să-l privesc și eu, datorită unui bilet primit gratis. Mai bine mai tîrziu decît deloc?! Hai să vă povestesc peripețiile de aseară…

Sunt așa un omuleț care ori întîrzie (mai tot timpul) ori vine prea devreme (din frica de a nu întîrzia). Am poposit la cinematograful Gaudeamus la ora 19:45.  Aud muzică live și nu pricep, am venit la film ori la concert? Mi-am ales un locușor în sala arhipustie, m-am așezat și am început a savura muzica. După vreo 30 secunde am înțeles că sunt adepții unei confesiuni religioase, babtiști probabil. Primele 5 minute mi-a plăcut (ritmul era vioi, aveau și ghitară și tobe), după care nu înțelegeam cum în 2 minute vor reuși să scoată de pe scenă tot și să pornească filmul, care după regulă ar fi trebuit să se înceapă la ora 20 fix.

Încă peste 10 minute am înțeles că degeaba sper că acuș acuș “concertul” se va termina. Merg la casa de bilete și întreb cînd se începe filmul, la care aflu că tocmai la ora 21 și cică despre asta s-a anunțat acolo pe o foaie lipită de sticlă (de unde trebuiau să știe oamenii????!). În fine, au urmat cîteva cîntece repetate de zeci de ori, lucru care peste 30 min cam îți joacă la nervi. Să fie sănătos cel care inventează jocurile, ce ar face oamenii în asemenea clipe fară ele?! Să nu credeți că eram singură acolo atîta timp..nu..mai erau vreo 20 de oameni, acesta fiind unicii care au vizionat aseară filmul nostru autohton. O fi de vină zvonurile precum că nu merită să-l vizionezi, că se sfărșește aiurea…tralala? Personal, de asta am și venit, să-l laud sau să-l critic. 

Apropo, în tot acest timp în sală roiau cîțiva oameni care aranjau niște manechini, îi îmbrăcau în medici, polițiști, pompieri…pe pereți fiind lipite alte chipuri care reprezentau alte profesii. Să înțeleg că cinematograful se reprofilează și devine loc de sărbătoare? Bravo lor…doar că nu din contul filmelelor care rulează atît de tîrziu!!!!

Ora 21…începe filmul. 

Nu vă povestesc filmul, căci majoritatea l-au văzut deja iar cei care nu au reușit încă, o să-l vizioneze. Nu vă stric “kaifu” :D. Eu doar o să-mi exprim opinia și o să pun un șir de întrebări întrebătoare (nu stiu cui…poate celor care l-ați vizionat deja).

Pentru mine filmul nu a fost unul wow, deși, recunosc, așteptam să aflu cu ce se va termina. Asta a fost partea bună, tensiunea, chestie logică pentru un thriller. Au fost unele momente filmate frumos, din mai multe unghiuri, cu lumină perfectă. Mi-a plăcut și muzica. Dar asta e tot! Aici lauda s-a terminat. Dincolo de cîteva secvențe bune, restu nu mi s-au părut a fi filmate bine, prea simplu, banal pe alocuri. Săriturile de la o locație la alta era bruscă, apoi l-au mai și întortochiat cu chestia că arătau o secvență apoi se opreau și arătau ce a fost înante de aceasta, apoi iar secvența în cauza, apoi continuarea. Asta mi se pare  bine dacă e folosit o singură dată, un pic deranjează dacă e de cîteva ori utilizată aceeași tehnică. Mi s-a părut tare funny cum se băteau actorii (mai exact cum făceau cascadorii), pumnul încă nu ajungea aproape de inamic, acesta însă era deja jos.

Iar acum întrebările…

1. Cum se pornește un vînător (fie el și de oameni) la vînătoare în pădure cu o mașină stricată? Și dacă totuși aceasta se strică, primul lucru care logic ar trebui să-l facă este să vada de ce s-a stricat și dacă e un lucru mic, s-o repare. În film, însă, logic s-a găsit o altă mașină la 2m distanță.

2. Cum a împușcat el în mașina tinerilor că a nimerit în sticla frontală, dacă împușca cînd mașina se afla în mișcare și era cu spatele în partea lui? Cum glontele a străbătut sticla din partea șoferului dar a ajuns să traumeze celălalt pasager? Cum a împușat???

3. Cu cine a rămas fata la sfîrșit, daca ambii baieți erau vii?

4. Cum să scapi telefonul și să-l lași acolo dacă asta e unica ta șansă de a face legătura cu lumea?

Și la sfîrșit de articol concluzie pe cît de banală pe atît de genială, film moldovenesc. Eu înțeleg că deja e bine că a fost filmat încă un film autohton, și că mai avem foarte mult pînă o să ajungem la nivelul americanilor sau europenilor sau chiar a rușilor….dar ceea ce am văzut eu chiar nu e de nivelul anului 2014. Eu înțeleg totul atunci cînd e vorba de un film care are ca scop transmiterea unui mesaj, atunci închid ochii la greșeli, dar aici a fost “fișka” în “spețăfectî”, în cum să filmezi ca să rămînă toți cu gura căscată și să înțeleagă că și noi putem filma thriller. Putem, doar că nu de nota 10.

Cum e Turcia văzută prin obiectivul meu :) [2]


Noi ne pornim, la miezul nopții, în excursii…

IMG_20140831_022938

 Să vă luăm și pe voi cu noi???

IMG_20140831_022954

 Bine, bine… să înceapă peripețiile!!!!

IMG_20140831_022934

IMG_20140831_024342

                                   Ziua 1

20140831_0656255IMG_20140831_063913IMG_20140831_073146IMG_20140831_073150

Biserica și mormîntul Sfîntului Nicolae

 20140831_093838720140831_093934720140831_0939084IMG_20140831_075100 IMG_20140831_075243 IMG_20140831_075559 IMG_20140831_075611 IMG_20140831_080542 IMG_20140831_080917 IMG_20140831_081312 IMG_20140831_081531IMG_20140831_092130IMG_20140831_092413IMG_20140831_092428IMG_20140831_092432IMG_20140831_092554IMG_20140831_092702IMG_20140831_092844IMG_20140831_093307IMG_20140831_093322IMG_20140831_093602IMG_20140831_093703IMG_20140831_093727IMG_20140831_094609IMG_20140831_094642IMG_20140831_133018IMG_20140831_145031IMG_20140831_152811IMG_20140831_081604

Kekovo (oraș scufundat)

20140831_101914820140831_102008420140831_102911520140831_102946920140831_103140820140831_105218920140831_110325220140831_110517320140831_110850820140831_110511920140831_111526420140831_111528920140831_111658220140831_115445120140831_170940220140831_1740142

…to be continued…

Cum e Turcia văzută prin obiectivul meu :) [1]


20140828_160227520140828_160324120140828_1604533 20140828_164031220140828_1642427 20140828_1644285  20140829_1512302 IMG_20140828_141232 IMG_20140828_151305 IMG_20140828_153212 IMG_20140828_153233 IMG_20140828_154811 IMG_20140828_155233 IMG_20140828_160808 IMG_20140828_155403 IMG_20140828_160553 IMG_20140828_160842 IMG_20140828_160855  20140828_1648547 20140828_1651376 20140828_1651596 20140828_1703223 20140828_1702588 20140828_1726184 20140829_1339498 20140829_1346199 20140829_1346245 20140829_1400021 20140829_1408311 20140829_1417147 20140829_1418121 20140829_1421081 20140829_142553520140829_143153320140829_154457320140829_1641143

Frunze de nuci cu iz de copilărie


nuci-004

De cînd mă știu am fost fata mamii și a tatii….(și-s olecuță tare alintată)….

Cînd mă întorceam astăzi acasă de la universitate (că-s fata mare deja), am observat cîțiva oameni care încercau să culeaga nuci, să le dea jos, să le strîngă pentru a le înfuleca iarna, ori pentru a le vinde…

În acel moment am simțit din nou acel mirosit de frunze de nuc și creierașul meu și-a adus aminte de zilele în care zburdam fără a avea probleme de rezolvat…de copilărie.

Familia mea avea o tradiție respectată cu sfințenie pînă nu demult, și anume cum se coceau nucile mergeam cu o păturică în păduricea de peste drum (la Telecentru) și chiteam un locușor verde și umbros și ne tolăneam acolo. Prin apropiere erau nucari, așa că tăticu se cățăra după gustoșeniile mult așteptate, eu m-ai prindeam cîte una care cădea sau dacă ajungeam rupeam vreo nucușoară. Mămica ne privea, zîmbea și pregătea mănușile pentru mîinuțile lui tăticu care vor curăți zeci de nuci. Ei și pentru iarnă ne mai făceam rezerve pentru copturi delicioase :)

De atunci și pînă acum, cînd vad un pom de nuc imi reamintesc de “șezătorile” noastre, de parcă ar fi fost ieri…

p.s. Mă duc să le spun părinților că mîine organizăm pe pragul casei degustarea nucilor…că mi-am făcut singură poftă :)

Sa simti ori sa nu simti?


Oamenii sunt slabi. Nu eram asa odata. Am ajuns a fi slabi pentru ca am ajuns sa simtim, pentru ca am descoperit cel mai frumos, dar totodata si cel mai dureros lucru din viata noastra- sentimentele.

Daca ai fi din piatra nimeni nu ar putea sa-ti provoace durere, nici fizica, nici launtrica, ar putea doar sa te farime in bucati iar tie nu ti-ar pasa, pentru ca nu ai simtit nimic pentru acea persoana, pentru ca nici in clipa cind s-a napustit si a zdrobit piatra, tu, cel din piatra nu ai simtit nimic, si nici cind ai ajuns a fi doar cioburi pe podeaua rece tot nimic nu ai simtit. E dureros sa simti, cred insa ca e mai dureros sa nu simti, sa stii ca altii pot simti iar tu nu.

Oare mai pretuim sentimentele? Noi,oamenii le-am descoperit…noi le-am imblinzit…si…am ajuns sa ne jucam cu ele sau sa le aruncam la gunoi cind nu ne mai sunt pe plac…de parca ar fi jucarii pe care poti sa le pui intr-o cutie pe un raft prafuit si sa uiti de ele pentru totdeauna.

Fals! Totul a devenit fals! Pina si sentimentele…si e pacat cind din doi doar unul mai e capabil sa simta, cind celalalt priveste si nu intelege de ce-l doare, de ce sufera, de ce striga, loveste, saruta, pleaca, vine…

Oare cum stiau oamenii din preistorie ca iubesc? Cine le-a spus ca ceea ce simt e iubire? De ce nimeni nu le-a spus ca iubirea e dureroasa, ca n-ai cum sa imparti cu restul lumii pe cel ce spune ca are nevoie doar de tine, la ce bun sa aiba nevoie de restul? Oare nu acesta e scopul nostru primordial…sa ne gasim jumatatea? De ce nu avem nevoie de jumatatea noastra? De ce credem ca nu ni se potriveste? Cind oamenii au devenit manusi? Cind am ajuns a proba zeci si sute de manusi pentru a ne reintoarce la prima pereche?

Paradoxal dar oare-l iubim pe cel care-l iubim?

Hai la mare, în România! [day 5]


Hey,Hey,Hey!!!!

Am ajuns cu bine și în cea de-a 5-a zi de hoinăreală, tolăneală și zbenguială pe litoralul românesc. Sper că nu a-ți uitat că ne aflam încă în hotelul Delta, din Jupiter.

[day 5]

Dimineața asta am petrecut-o pe plajă…. <3

ippippippDSC04078DSC04065DSC04131DSC04132DSC04142

alintuș<3

DSC04145DSC04164

Asta a fost ziua cînd am făcut nani ca un bebeluș, la amiză. A plouat așa că am ales să privim un film și să ne facem planuri pentru zilele următoare.

ipp

Seara am avut parte de gustoșenii….sper că v-am făcut poftă :)… am gustat picioare de broască..iuhuu!!!

ippippipp

 Desigur nu a lipsit muzica bună și dance baby dance !!!!

 În această seară am primit vestea bună că sejurul nostru se prelungește și că suntem invitați, sîmbătă seara, la

Gala k1, Constanta: Superkombat World Grand Prix 2014!!!

 

Hai la mare, în România! [day 4]


Și în cea de-a 4-a zi tot pe Venus am întîlnit dimineața și tot în hotelul Melodia****.

Dacă pînă azi spuneam că abia e luni, marți, miercuri, atunci de azi toți vor spune că e deja joi, vineri… :(

:)

[day 4]

:)

După un mic dejun copios, am avut parte de o mică excursie prin hotel. Aici am fost plăcut surprinsă să găsesc sală de forță, saună, sală de masaj și cameră  de joacă pentru copii. Totodată, vă prezint mai jos exemplu de cameră/apartament cu pat pentru 2 persoane.

ippippippippipp

Trebuie să menționez că tot în acea zi am vizitat și hotelul Favorit** (a primit a 3-a * dar în acesată vară tarifele vor fi ca ale unuia de 2 stele). Aceasta seamană mult cu Melodia, diferența constînd în lux și facilități. Desigur că cei cazați aici pot beneficia de facilitățile din Melodia, contra cost.

ippippipp

Și încă ceva! Resort Melodia Venus dispune de un centru de evenimente compus din 3 săli moderne (BOLERO, JAZZ, TANGO) unde pot fi organizate o gamă variată de evenimente  pentru un număr de pînă la 246 de persoane. Pînă aici se ajunge cu transportul oferit de hotel. A urmat drumul înapoi spre Melodia, însoțit de procurarea cîtorva suvenire și imortalizarea peisajului în poze.

ipp ipp ippippippippipp

Aici se încheie sejurul nostru în hotelul Melodia. Cu bagajele în mîini ne-am pornit la plimbare și în cîteva minute am ajuns la noua noastră “căsuță”- hotelul Delta***.

 Așa am ajuns noi de pe Venus pe  Jupiter.

Trebuie să vă spun că Delta este hotelul meu favorit!!!!!! Cu siguranță căndva voi reveni aici, cred că atunci cînd voi  avea copilași!

ippippippippipp

După ce am colindat împrejurimile, am avut parte de o excursie la hotelul California***, care are și piscină la care cei care sunt cazați la Delta au acces gratuit! Acesta se află mai aproape de mare, clienții avînd parte, de la etaj, de o priveliște uimitoare!

ipp ipp ipp ipp ipp  ipp ipp ipp ipp

Am ajuns și în această zi la mare!!! E adevăvărat că nu a fost soare, dar eu sunt încîntată și de boarea de vîntișor, doar să fie la mare.

 DSC03942DSC03944DSC03947DSC03948DSC03951DSC03960DSC03968DSC03982DSC03983DSC03981DSC03984DSC04022DSC04026DSC04031DSC04038DSC04048

În aceeași zi am avut o “conferință de presă” cu șefa ANAT România, Corina Martin, și cu directorul hotelului Delta, Andrei Țigănaș,  un domn zîmbăreț, care sunt sigură că-și iubește la nebunie meseria, pentru că doar un om care depune trup și suflet în ceea ce face poate aduce un hotel la nivelul la care e acum. Eu aș spune că nu e un hotel, e o casă! Aici ve-ți înțelege cu adevărat că vă puteți simți ca acasă și în ospeție !

Proprietarul ne-a povestit despre superstar-ul hotelului, Nick, un domn care are rolul de animator, “bonă”, educator dar în primul rînd de prieten pentru toți copilașii din acest hotel! Cică atunci cînd sună oamenii pentru a brona o cameră mai întîi de toate întreabă dacă este Nick… Draguț!

A urmat o cină delicioasă, muzică live bună și dansatori profesioniști:)ipp

 

Cam atăt pentru această zi, următoarea tot aici am petrecut-o așa că aștepta-ți poze și mai multe impresii megaultrasuperpuper pozitive depre hotelul DELTA!!!!

Reamintesc că #off-ul la mare a fost posibil datorită lui Alex Filipski și agenției de turism Voyage Center Philipsky-Tour !!!!!

ATENȚIE!!!  Dacă te decizi să mergi la mare în România și să te cazezi la unul din aceste hotele (despre care am scris pînă acum și despre care urmează să scriu) și spui că ai aflat de el de la mine de pe blog primești 10% REDUCERE !!!!  

Hai la mare, în România! [day 3]


După cum știți, Venus este a doua planetă de la Soare. Vă invit să tragem o fugă pe Venus-ul din România!

[day 3]

Ziua a 3-a a început cu gustul copilăriei- cu înghețată cu gust de Bubble Gum!ipp

Și cu o plimbărică de-a lungul plajei din Mamaia…

ippipp ippipp

După aceea mi-am luat rămas bun de la Mamaia (așa am crezut atunci!) și de la frumoasa priveliște de la balconul hotelului Victoria.

ipp

Mi-am facut bagajele și am zbughit-o (cu mașina nu cu nava pațială) pe Venus! Desigur ca nu am ajuns pe altă planetă, ci în altă stațiune.

Am fost cazați în hotelul Molodia ****! Iar acum un WOW din tot sufletul! Nu cred că am mai văzut undeva atîta culoare albă, atîta puritate și lumină. Cînd intri în hotel, chiar din primele clipe, albul îți inundă ființa și primești un impuls care te face să zîmbești și îți conferă o stare de bine, de împlinire, de inspirație și de armonie.

ippippippippipp

Fuguța ne-am luat cheile(cîte un card pentru fiecare persoană din cameră, care nu doar “descuie” ușa, dar aprinde și lumina în baie și în cameră) și am zbughit-o la etaj pentru a ne vedea camerele și pentru a lăsa bagajele.

ippippipp

În 5 minuțele am ajuns la masă. Am riscat și am comandat ceea ce nu am mîncat niciodată- supă de legume (mama se mîndrește cu mine :D). Pentru a fi extraordinar de delicioasă a avut nevoie de un pic de sare. U-la-la! Prețul e rezonabil!

ippippippipp

Rău îmi pare că nu am gustat din clatitele care-mi făceau cu ochiul…dar acesta poate servi drept imbold pentru a mai trece pe acolo.

Ah, să nu uit să vă delectez ochii și să vă încînt receptorii gustativi cu colecția de vinuri, din care am avut ocazia să savurăm în acea seară!

ipp

După ce ne-am fericit burticile am făcut o mică excursie prin ograda hotelului…ippippippippipp

După 2 minute de mers pe jos am ajuns la MARE!!!!ippippippipp10486570_10152113745426767_1138983494389459969_n

ipp

Așa cum soarele îmi zîmbea și mă ruga să-i țin companie pe plajă, am decis să-i fac pe plac și să petrec ceva timp tolănită pe șezlong.  Pentru asta m-am reîntors în cameră, mi-am luat prosopul și costumul de baie și tiptil (restul bloggerilor au rămas la piscină sau undeva prin hotel) am luat-o, din nou, în direcția plajei.

Deși aveam intenția să mă bronzez, am fost tare curioasă să explorez plaja, așa că țopa-țopa, în picioarele goale, am colindat și admirat bucățica aceea de litoral.

ippippippippipp

Aici am găsit zeci de metri de plasă pentru prinsul peștelui și cîțiva pescari, printre care unul mai vorbăreț și mai prietenos.

ippippippipp

L-am întrebat pe pescarul din poză de unde- s chestille acestea (de mai jos)?ipp

Acesta mi-a spus ca ideea oamenilor care le-a facut era ca oricum le-ai întoarce ele își vor menține echilibrul. Apoi m-a întrebat de unde sunt (din cauza/datorită accentului) și după ce i-am povestit un pic de “misiunea nobilă” pe care o aveam, mi-a urat succes și zile cu soare, iar eu lui cît mai mult pește în undiță să-i sară!

 ippippippippipp

Oliacă de #selfie :D!

ippippipp

Deși m-am dus singură la plaja (de bronzat nu m-am mai bronzat în acea zi, pentru ca a fost mult mai interesant și important să văd eu și să vă arăt și vouă frumusața de pe acea plajă!) am găsit cine să-mi facă și cîteva poze “neselfie” :) !

ippipp

ipp

Nici nu am observat cît de repede a zburat timpul… Cum burtica mea m-a informat că in curînd îi va fi foame, m-am îndreptat spre hotel, unde ne aștepta cina și discuția cu adminitratorul hotelului Melodia.

A urmat o seara extraordinară, plină de zîmbete, de vin bun, de mîncare gustoasă și de discuții captivante…

 ipp ippippippippippippippippippippipp

Tot în această seară minunată am avut parte de muzică live,iar cînd a răsunat “Hora din Moldova” nu am putut sta pe loc, și am dansat cu toții o horă ca la moldoveni!!!

 

 În articolul următor o să vă informez mai amplu despre acest minunat hotel, întrucît o parte din următoarea zi tot aici am petrecut-o!